FILIPENI 1:21 “Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un cîştig.” Iată care trebuie să fie ţelul fiecărui credincios care-L iubeşte pe Domnul Isus. Pentru Pavel, centrul vieţii lui era Domnul Hristos. Şi noi cităm adesea: “…pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un cîştig…” dar în realitate sîntem departe de starea de spirit a lui Pavel; este doar o formulă, idee abstractă, un clişeu frumos dar nereal. Cine prezintă o astfel de copie care nu se potriveşte cu realitatea, vrea să atragă atenţia asupra lui însuşi. Este uşor să te strecori de la slujirea Domnului Isus şi să treci la slujirea de tine însuţi. Putem să fim foarte activi şi totuşi în realitate să nu-I slujim Lui. Putem sluji idealuri, principii, adevăruri, metode, oameni, şi totuşi să nu slujim Domnului. Putem face multe lucrări, dar cu dragostea dintîi părăsită. Este bine să ne liniştim şi să ne gîndim sincer dacă în adevăr slujim Domnului, dacă viaţa noastră este Hristos. Cînd Pavel a spus cuvintele de care ne ocupăm, el era deplin convins că Domnul Isus nu Şi-a dat numai trupul pentru el, ci S-a dat pe Sine însuşi, cu inima Lui cu tot. Numai atunci a putut să aibă o astfel de exclamaţie: pentru mine, Hristos este totul! Şi aşa a fost toată viaţa lui. Să ne gîndim că noi sîntem în Hristos Domnul; noi îl reprezentăm pe El în lumea aceasta în timpul absenţei Lui. Ce cinste enormă ni s-a dat, dar şi ce răspundere! Ni s-a dat favoarea să stăm aici ca martori ai Domnului Isus avînd acelaşi conflict, aceeaşi luptă pe care a avut-o El. Nu este uşor să mergi pe urmele Lui. Este într-adevăr o luptă şi nu uşoară, dar este şi bucuria de a trăi pentru El. Oricine ar dori să aibă un cîştig din ceea ce face, dar cîţi sunt dintre aceia care, ca Pavel, să-şi facă un cîştig din moarte? Oamenii în general se agaţă de viaţă, oricît de mizerabilă ar fi ea şi caută orice posibilitate care li se oferă ca să-şi mai lungească puţintel exisistenţa. Ce nebunie! Să vrei să mai trăieşti în suferinţe trupeşti, în necazuri de tot felul şi într-o lume care nu a găsit pentru Domnul Isus decît o cruce, mai ales cînd Scriptura ne spune ce aşteaptă pe cei credincioşi după înviere: slavă, bucurie şi fericire veşnică, nu suferinţă, nu lacrimi, nu dureri, dar mai ales cel mai scump lucru, de a fi mereu, fără întrerupere, fără sfîrşit, în prezenţa Aceluia care ne-a iubit atît de mult şi care a zis: “Tată, vreau ca acolo unde sînt Eu să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu…” (Ioan 17:24). Nu numai undeva în cerul imens, ci împreună cu El, să-L contemplăm toată veşnicia, să-I sorbim cuvintele şi să-L adorăm în adevăr aşa cum se cuvine. Iată gloriosul cîştig care ne aşteaptă! Ce ne-ar mai putea reţine pe pămîntul acesta? Da, ne reţine dragostea pe care Domnul nostru o are pentru toţi oamenii şi pe care vrea s-o manifesteze prin noi care spunem că: “…pentru mine a trăi este Hristos.” Cîştigarea sufletelor pentru Dumnezeu, zidirea credincioşilor sînt lucruri preţioase pentru El, dar ţinta noastră este Domnul Hristos, El este răsplata noastră cea foarte mare. Ce adevăr sublim este în cuvintele: “Vom fi ca El.”! “Pentru a renunţa la noi înşine, trebuie să avem un alt obiectiv decît “sine” şi acesta este Hristos.” J.N.D.

Categorii: Devotionale

0 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *