Când cei ce te văd, nu te văd



(Luca 7:44) “Apoi S-a întors spre femeie şi a zis lui Simon: Vezi tu pe femeia aceasta?”

Sigur că Simon a văzut-o. A și spus în sinea lui: dacă ar ști cine și ce fel de femeie este aceasta, o păcătoasă.

Atât a văzut Simon.

Știu că cei de lângă tine nu îți văd truda. Nu îți cunosc zbuciumul sufletesc și nici nopțile nedormite. Nimănui nu îi pasă de gândurile tale, de frâmăntările tale.

Lui îi pasă. El știe de ce ai ales uneori greșit în viață. El știe cât de mult te-a durut gândul propriilor eșecuri. El știe dorința inimii tale, spre ce tânjești.

Simon a considerat-o obraznică, o paria, o proscrisă. Nu i-a văzut lacrimile, părul făcut ștergar, nici cum săruta picioarele Mântuitorului. Nu i-a păsat de jertfa ei, de untdelemnul mirositor cu care a uns pe Hristos.

Isus a văzut tot. Și a înțeles: a iubit mult. Și nu doar că a văzut, dar a ținut să spună tuturor: de aceea, fiindcă a iubit mult, păcatele ei sunt iertate.

Cei care te văd, nu te văd. Ești judecat(ă) cu ușurință, cu superficialitate, nimănui nu îi pasă de ce crezi sau simți tu. Dar lui Hristos îi pasă.

Lasă-te văzut(ă) de El. Mergi și în dimineața aceasta la picioarele Lui și spune-i: îmi e greu, Doamne. Lucrurile nu îmi ies așa cum aș vrea. Nu am decât lacrimile acestea care picură pe picioarele Tale. Tot ce am ești Tu. Doar Tu mă cunoști ca nimeni altul.

Nu știu ce va face El în dreptul tău, dar te asigur că El te vede așa cum nimeni nu o face. El e singurul care te vede cu adevărat.

Florin Ianovici
Spune-i Lui, vorbește cu El…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *