“Domnul Dumnezeul tău te va umple de bunătăţi, făcând să propășească tot lucrul mâinilor tale, rodul trupului tău, rodul turmelor tale și rodul pământului tău, căci Domnul Se va bucura din nou de fericirea ta, cum se bucura de fericirea părinţilor tăi” (Deuteronomul 30:9) Când Dumnezeu promite ceva, poți fi sigur că El Se așteaptă să facă exact acel lucru. Mă tem că biserica a ajuns într-un punct în care abia dacă mai așteptăm ceva de la Dumnezeu. Marta din Noul Testament, de plidă, a crezut că fratele ei, Lazăr, va învia în Ziua cea Mare, însă nu a crezut că Domnul îl va învia chiar atunci. Avem tendința să amânăm totul pentru viitor. Acest lucru este numit escatologie, un cuvânt mare pentru necredință. “Escatologie” este cuvântul teologic pentru lucrurile viitoare, vremurile de pe urmă. Am observat că escatologia a devenit un coș de gunoi în care băgăm cu mătura tot ce nu vrem să credem. Credem în minuni, dar escatologic ele vor veni departe, în viitor. Credem că Domnul îi va vindeca pe bolnavi, dar cândva în viitor. Credem că Domnul Se va manifesta oamenilor, dar o va face în mileniul următor. Așa că măturăm totul sub preș și ne vedem de treburile noastre. Asta este escatologia. Credem că Dumnezeu îl va binecuvânta pe Avraam și credem că îi va binecuvânta pe evrei în zilele viitorului. Însă avem o scuză mică și drăguță pentru că nu așteptăm ca Dumnezeu să ne binecuvânteze în vremea de acum. Tânjești după plinătatea binecuvântării Domnului în inima și viața ta azi? Tată ceresc, prea des am împins în viitor ceea ce Tu tânjești să-mi dai azi. Mă rog ca această zi să fie ziua în care cer făgăduința Ta pentru mine. În numele lui Isus, amin.

A.W. Tozer – Umblarea mea zilnică