“Pe cine să trimit si cine va merge pentru noi?” Eu am răspuns: „lată-mă. trimite-mă”. (Isaia 6:8) Dumnezeu nu i-a adresat chemarea direct lui Isaia; Isaia L-a auzit pe Dumnezeu spunând: „Cine va merge pentru noi?” Chemarea lui Dumnezeu nu este doar pentru câţiva oameni speciali, ea este pentru fiecare. Dacă aud sau nu chemarea lui Dumnezeu, aceasta depinde de starea urechilor mele, iar ce anume aud depinde de starea mea spirituală. „Mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi”; adică puţini se dovedesc a fi cei aleşi. Cei aleşi sunt cei care au ajuns într-o relaţie cu Dumnezeu prin Isus Cristos, starea lor a fost schimbată şi urechile lor au fost destupate, iar acum ei aud „glasul blând şi liniştii al lui Dumnezeu” întrebând mereu: „Cine va merge pentru noi?” Dumnezeu nu numeşte un om. spunându-i: „Acum, tu trebuie să te duci”. El nu l-a obligat pe Isaia; Isaia se afla în prezenţa lui Dumnezeu; a auzit chemarea şi a înţeles că singurul lucru pe care putea să-l facă era să răspundă, cu o libertate conştientă: „lată-mă. trimite-mă”. Scoate-ţi din minte ideea de a aştepta ca Dumnezeu să vină cu constrângeri sau rugăminţi. Când Domnul nostru Şi-a chemat ucenicii, nu a avut loc nici o constrângere irezistibilă din exterior. „Vino după Mine!” – acea chemare liniştită, plină de căldură a fost adresată unor oameni ale căror simţuri erau perfect treze, receptive. Dacă lăsăm ca Duhul Sfânt să ne aducă faţă in faţă cu Dumnezeu, vom auzi şi noi ceva asemănător cu ceea ce a auzit Isaia. „glasul blând şi liniştit” al lui Dumnezeu; şi, cu o deplină libertate, vom spune şi noi: „Iată-mă. trimite-mă.”

Oswald Chambers – Totul pentru gloria Lui