Coronavirus – Un virus mic și un Dumnezeu mare…



Coronavirus a îngenunchiat China, după ce a omorât mii de oameni acolo și continuă să o facă, a închis granițele, a izolat milione de oameni, a închis fabrici, oprind producția pentru milioane de produse de pe întregul glob și iată că a ajuns și în Europa. Tot mai aproape de noi. În Italia deja sunt sute de persoane aflate în carantină, printre care și români. Care trebuie să fie atitudinea noastră?

În primul rând trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva sfârșitul e tot mai aproape? Cu această întrebare fiecare generație trebuie să trăiască și să și-o pună, anume: “Oare se va sfârși totul în vremea noastră, oare vine Domnul cum zice Biblia, oare acesta este un alt semn al sfârșitului?” Trăind astfel, trăim în așteptarea unei lumi mai bune și ne vom pregăti ca atare.

În al doilea rând orice om din orice popor trebuie să se cerceteze. Să ne întrebăm cu toții: “Oare am fost noi drepți prin faptele noastre față de Dumnezeu? Oare faptele noastre I-au făcut cinste sau au atras mânia Lui?” Cu toții trebuie să ne facem o introspecție și să ne gândim, oare nu am scăpat păcatul din frâu, iar străzile noastre pline de parade mizerabile și de spurcăciune au ajuns până la Cer, cum păcatul Sodomei și Gomorei au ajuns până la Cer în vremurile lui Lot? Oare uciderile, avorturile, răutățile, curviile, lăudăroșia cu păcatul, lipsa de înfrânare și de dragoste față de sărac, văduvă și orfan nu au ajuns până la Dumnezeu?

În al treilea rând trebuie să știm că Dumnezeul care a creat totul este Stăpân și peste Coronavirus. El poate porunci unei stele să se miște sau să stea, să dispară sau să apară ca la nașterea Fiului Său, poate porunci Pământului să stea în loc ca pe vremea lui Iosua, Soarelui să se dea înapoi pe cadran ca în vremea lui Ezechia, poate porunci cărnii să crească precum pe leproși și poate porunci și unui virus invizibil cu ochiul liber să piară. Totul stă în credința noastră în Dumnezeul care poate tot. E vremea ca a noastră credință exprimată mereu prin Psalmul 91 să se vadă.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *