10 OCTOMBRIE
„Încredintează-ți soarta în mâna Domnului, și El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.” (Psalmul ‭55:22)

Ați observat vreodată ce vă face gravitația? Ea nu-l deranjează niciodată pe un țânc de doi ani decât dacă cade de pe scaunul lui înalt, unde servește masa; însă gravitația îl trage pe cel bătrân în jos. Îl trage încet, din ce în ce mai jos, și nu trece mult până ce ajunge încovoiat. Gravitația, atracția pământului, a făcut asta.
Cu cât cântărești mai mult, cu atât gravitația pare a te trage mai tare. Asta are de-a face cu măsurarea. Măsurarea este distanța dintre obiectele din spațiu; lungimea este întinderea obiectelor în spațiu; și avem tot soiul de metode de măsurare. Avem măsuri pentru lichide, măsuri ale energie și sunetului. Putem măsura și inteligența.
Lista continuă. Avem nevoie să măsurăm lucrurile și să aflăm cât cântăresc ori cât sunt de mari. Nu putem aplica asta niciodată la Dumnezeu. Dumnezeu nu Se încadrează în susceptibilitatea noastră pentru măsurare. Cineva va spune că avem un Dumnezeu mare. Cuvântul “mare” e un cuvânt relativ. E un cuvânt care nu ar trebui asociat cu Dumnezeu.
Eu vin la Dumnezeu, las deoparte toate elementele de curiozitate și îmi ridic inima în adorație simplă a Dumnezeului și Tatălui Domnului nostru Isus Hristos.

Dumnezeule drag, de multe ori mă fac vinovat prin faptul că spun că ești un Dumnezeu mare. Dar știu că Tu ești mult mai mult decât pot măsura măsurile noastre umane. Slava Ta umple toată creația și trece de ea. Amin și amin.

A. W. Tozer – Umblarea mea zilnică