Sari la bara de unelte

Dacă ai fi cunoscut!



“Dacă ai fi cunoscut …în această zi a ta, cele care sunt spre pacea ta! Dar acum sunt ascunse de ochii tăi!” (Luca 19:42)

Isus a intrat triumfător în Ierusalim; întreaga cetate s-a pus în mișcare; dar era acolo un dumnezeu străin: mândria fariseismului. Era un dumnezeu care părea religios și drept, dar, în realitate, era un “mormânt văruit”. Ce anume mă orbește pe mine în această zi a mea? Am eu vreun dumnezeu străin – nu un monstru dezgustător, ci o anumită stare sufletească ce mă domină? Mai mult decât o dată Dumnezeu m-a adus față în față cu dumnezeul străin și am știut că trebuie să renunț la acesta, dar n-am făcut-o. Am trecut prin criză ca prin urechile acului și tot mai am acel dumnezeu străin; sunt orb față de lucrurile care sunt spre pacea mea. Este un lucru înspăimântător că putem fi în locul unde Duhul lui Dumnezeu ar trebui să aibă cale liberă în noi, și totuși, noi facem ca vina noastră înaintea lui Dumnezeu să crească tot mai mult. “Dacă ai fi cunoscut“ – cuvintele lui Dumnezeu pătrund direct în inimă, având în urma lor lacrimile lui Isus. Aceste cuvinte implică responsabilitatea pentru propriile noastre greșeli. Dumnezeu ne trage la răspundere pentru ceea ce nu vedem. “Acum sunt ascunse de ochii tăi” – pentru că nu te-ai predat Lui niciodată cu adevărat. Ce tristețe de nedescris aduc cuvintele “care puteau fi” ! Dumnezeu nu mai deschide niciodată ușile care au fost închise. El deschide alte uși, dar ne amintește ca există uși pe care noi le-am închis, uși care n-ar fi trebuit niciodată închise, gânduri care n-ar fi trebuit să fie niciodată murdărite. Nu-ți fie teamă niciodată când Dumnezeu îți aduce în fața ochilor trecutul. Lasă amintirea să lucreze. Ea este un ajutor al lui Dumnezeu, cu mustrările , pedepsele și întristările ei. Dumnezeu va transforma acel “care puteau fi” într-o recoltă minunată pentru viitor.

Oswald Chambers – Totul pentru gloria Lui

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *