„Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia?” (Romani‬ ‭8:35‬)

Dacă Dumnezeu este infinit – toți teologii o cred, Biblia ne învață asta și autorii de imnuri au scris despre ea – ce înseamnă asta pentru noi acum? Ținem doar o lecție de teologie la care vom da un examen azi dau mâine? Nicidecum! Dacă este adevărat, și este adevărat, atunci dragostea lui Dumnezeu e infinită. Cu ani în urmă am auzit un om predicând din textul unde Isus a spus: “Cel care mă iubește, acela îmi este frate, soră și mamă.” Predicatorul a spus: “Uitați cum stau lucrurile. Fratele tău – dragostea lui e destul de bună, dar nu e prea puternică. Te-ar putea părăsi, dar sora ta va rămâne alături de tine după ce fratele tău te-a abandonat. După ce nici sora ta nu te mai poate suporta, o ai încă pe mama ta. Însă există o dragoste care e mai apropiată decât cea de mamă, și aceea e dragostea lui Dumnezeu.” Dragostea de mamă poate fi călcată în picioare și poate muri, sau poate muri mama, dragostea ei murind odată cu ea; însă Dumnezeu nu poate muri; și, fiindcă nu poate muri, dragostea Sa este veșnică. Dragostea Ta, Doamne, este puterea mea pentru ziua de azi. Te laud pentru că dragostea Ta nu dezamăgește niciodată. Orice altceva m-a dezamăgit; chiar și eu. Dar dragostea Ta este stânca și temelia mea. Amin și amin.

A. W. Tozer – Umblarea mea zilnică