Poate că și tu te simți neînsemnat dar asta nu înseamnă că Dumnezeu nu se gândește la tine. Dinainte de veșnicii, El a creat planuri pentru viața ta. Știa unde te vei naște și de ce. Știa ce fel de temperament vei avea și cum se va folosi de el pentru împărăția Lui.
Poate că, oamenii, prin atitudini nepotrivite te-au desconsiderat, te-au tratat cu dispreț și ți-au spus cuvinte înjositoare, care te-au făcut să te simți nimic; dar Domnul se gândește la tine.
Știi ceva? Părerea Lui despre tine nu poate fi influențată de oamenii de nimic…
Și mai știi ceva?
Poate chiar nu ai nimic; nimic din ce poate să înalțe pe cineva în ochii acestei lumi, dar ești în gândurile lui Dumnezeu și asta contează. De ce contează? Păi… pentru că oamenii te pot uita dar Dumnezeu, niciodată.
Și ce poate însemna aceasta, decât iubire, compasiune, purtare de grijă și ajutor? Până și pedepsele Lui sunt binevenite, prin ele confirmându-ne că suntem fii și nu bastarzi.
De fapt, îndreptarea noastră, nu înseamnă că suntem în gândurile Lui? Oare ce poate fi mai măreț decât ca Dumnezeu să se gândească la tine?
Asta ar trebui să ne facă să pricepem cât de bogați suntem și cât de importanți; desigur, rămânând smeriți în același timp și echilibrați.
Doresc din toată inima, ca prin aceste cuvinte, măcar o persoană să fie încurajată.
Când David scria acest psalm era împărat și totuși spune despre sine că era sărac și lipsit. Oare poți fi bogat cu adevărat sau… ceva în lumea asta, fără prezența Lui? Poți fi ceva în ochii celorlați dar niciodată bogat și cu însemnătate, căci ce este înălțat în ochii oamenilor, este o scârbă înaintea lui Dumnezeu (Luca 16:15), și pe deasupra singurii bogați când vor ajunge în cer, nu sunt cei care își lasă averile pe pământ ci numai aceia care sunt îmbogățiți de Dumnezeu.
Îmi place cum spune Pavel:
„Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul;
ca nişte necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi;
ca nişte întristaţi şi totdeauna suntem veseli;
CA NIȘTE SĂRACI, ȘI TOTUȘI ÎMBOGĂȚIM PE MULȚI, CA NEAVÂND NIMIC ȘI TOTUȘI STĂPÂNIND TOATE LUCRURILE.”
(2 Corinteni 6:9,10)
Ce stăpânea Pavel pe acest pământ? El renunțase la tot ce îi putea aduce faimă, recunoaștere și înălțare, pentru a-L câștiga pe Cristos. El moștenise cerul și nu mai avea nevoie de strălucirea pământului. El găsise adevărul și adevărata bogăție, pe Domnul în Persoană, și pentru el nu mai contau părerile înjositoare ale celor ce se credeau ceva în comparație cu el. Știa că Domnul se gândește la el; dar mai mult de-atât, primise gândul lui Cristos, căci Duhul Însuși locuia în el și gândurile lui Dumnezeu îl însuflețeau, făcându-l să trăiască pentru cer, învățând și pe alții cum să devină moștenitori ai lui Dumnezeu, oameni cu adevărat bogați și importanți.
Ești tu copilul lui Dumnezeu? Dacă da, ești în gândurile Lui, așa că, dacă te simți asediat și uitat, am vești bune pentru tine, vești care îți vor întări oasele.
„Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează și să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu niciun chip.”
Isaia 49:15
Nu ești tu născut de El și din El? Nu te-a alăptat El cu laptele duhovnicesc și curat? Nu s-a dat El pentru tine și după ce te-a curățit, nu îngrijește de tine cu drag, ca de trupul Său?
„Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica;
pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui”
(Efeseni 5:29,30)
Și-acum vreau să te mai întreb ceva:
Cum poate un om să-și uite trupul?
Nu are cum! Câtă vreme locuiește în trup, este conștient de el și de nevoile sale. Tot așa El, Isus, locuiește în noi care suntem trupul Său, fiind conștient de toate nevoile noastre, așa că ne va hrăni, ne va îmbrăca, ne va îndruma prin Gândul Lui din noi (Duhul Fiului) și ne va ajuta în orice vom avea nevoie de ajutor.
Și ca să închei acest mesaj, îți voi reaminti că nu caii și carele tale sunt ajutorul tău, fie că le ai fie că nu… ci Domnul care nu întârzie niciodată în împlinirea promisiunilor Sale față de noi.
El, chiar și când ni se pare că e prea mult pentru noi, de fapt, scurtează timpul, grăbindu-se cu răspunsul la rugăciunile noastre.
Nu uita suflet drag, ca, atunci când ți se pare că ești uitat, să Îi mulțumești Domnului că se gândește la tine și că se grăbește de fiecare dată să îți vină în ajutor, chiar dacă ți se pare că nu se mai întâmplă odată.
Ana M.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *