Dumnezeul cerului și al pământului



„Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci și nouă de ani, Domnul i S-a arătat și i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea și fii fără prihană.” (Geneza‬ ‭17:1‬) Am vizitat o galerie de artă ori de câte ori am fost aproape de una. De multe ori parcurg foarte repede galeria și ies afară descurajat. Îmi amintesc că am văzut o pictură a Dumnezeului lui Michelangelo, “Creatorul”. Era um bătrân uriaș, monstruos, pleșuv, care stătea întins pe un nor. Făcea ceva cu degetul. Se presupune că îl reprezintă pe Dumnezeu și atotputernica Sa putere în creație. Nu-mi place să mă gândesc la Dumnezeu în acest fel. Într-un fel mi se pare jignitor. Nu m-aș putea închina defel acelui Dumnezeu. Nu știu cum s-a pus Michelangelo în genunchi în fața unui bătrân pleșuv. Eu n-aș fi putut; aș vrea să aibă măcar păr pe cap, cum se cuvine, chiar dacă eu nu am. Acest bătrân pleșuv a fost concepția lui Michelangelo despre Dumnezeu, Tatăl Atotputernic, Dumnezeul cerului și al pământului, care locuiește în veșnicie și de care nu se poate apropia nici un om. Cred că este tragic și teribil. Dacă Dumnezeu ar fi fost doar un Dumnezeu mare ca acela, ar fi fost prea mare pentru noi să credem, dar prea mic pentru închinarea noastră. Dumnezeule Atotputernic, iartă-ne pentru că încercăm să te coborâm la nivelul nostru și la înțelegerea noastră. Condu-mă azi să-mi înalț inima în închinare absolută a ceea ce nu pot înțelege de fapt. În numele binecuvântat al lui Isus mă rog. Amin.

A. W. Tozer – Umblarea mea zilnică

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *