“Şi chiar dacă va trebui să fiu turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa şi slujba credinţei voastre, eu mă bucur. Şi mă bucur cu voi toţi.” (Filipeni 2:17)

Eşti gata să fii oferit ca jertfă pentru lucrarea celor credincioşi – să-ţi verşi sângele vieţii tale ca o jertfă de băutură peste jertfa credinţei altora? Sau spui: „Nu mă voi oferi ca jertfa încă, nu vreau ca Dumnezeu să-mi aleagă lucrarea. Eu vreau să aleg decorul jertfei mele; vreau să fiu privit de anumiţi oameni care să spună: «Bravo, bună treabă!»”. Este un lucru să mergi pe calea singuratică cu un eroism demn, dar e cu totul altceva dacă drumul trasat pentru tine de către Dumnezeu îţi cere să fii „un preş la uşă”, pe care alţii să-şi şteargă picioarele. Poate că Dumnezeu vrea să te înveţe să spui: „Ştiu să fiu smerit” – eşti gata să fii jertfit în felul acesta? Eşti gata să nu fii nici măcar cât o picătură de apă într-o găleată, să fii atât de nesemnificativ, încât nimeni să nu-şi amintească de slujirea ta? Eşti gata „să chel­tuieşti şi să te cheltuieşti”, să nu cauţi să fii slujit, ci tu să slujeşti? Unii sfinţi nu pot să facă muncă de slujitor şi să rămână sfinţi, pentru că simt că această slujire este sub nivelul demnităţii lor.

Oswald Chambers – Totul pentru gloria Lui