Fiii oamenilor, până când va fi batjocorită slava mea? Până când veţi iubi deşertăciunea şi veţi umbla după minciuni? (Oprire)“ Ps 4:2

Un scriitor inspirat a întocmit o listă a tristelor onoruri acordate de orbitul Israel mult-aşteptatului Rege. Mai întâi, L-au purtat într-o procesiune de onoare, la care au luat parte legionari romani, preoţi iudei, bărbaţi şi femei, în timp ce Regele îşi purta singur crucea. Acesta a fost triumful dăruit de lume Celui care i-a învins cel mai crunt duşman. Strigătele de batjocură L-au aclamat şi ocările I-au fost singurele cuvinte de laudă. Apoi, I-au oferit vin în semn de mare cinste. În loc să-I ofere o cupă aurită cu vinul primilor struguri, i-au dat să bea drogul ucigaşilor condamnaţi, pe care l-a refuzat fiindcă voia să simtă Conştient gustul morţii. Când a strigat „mi-e sete” (Ioan 19:28), i-au dat oţet amestecat cu fiere, atingându-i buzele cu un burete.

Câtă răutate şi lipsă de ospitalitate faţă de Fiul Regelui. În al treilea rând, i-au asigurat o gardă de onoare, care şi-a arătat Stima faţă de El trăgându-i la sorţi hainele, considerate pradă de război. Aceştia au fost paznicii Celui slăvit în cer – patru jucători brutali. I s-a găsit un tron de onoare pe lemnul blestemat al crucii, fiindcă oamenii răzvrătiţi nu au putut afla alt loc de odihnă pentru Domnul lor.

Crucea era, de fapt, expresia sentimentelor lumii faţă de El. „Iată”, păreau să spună ei, „modul în care L-am trata şi pe Dumnezeu, dacă am putea ajunge la El”. În cele din urmă, titlul Său de onoare a fost „regele iudeilor” dar naţiunea aceasta orbită L-a negat, şi L-a numit în realitate „Regele hoţilor”, preferându-l pe Baraba şi plasându-L pe Isus între doi tâlhari. Slava Sa a fost transformată în batjocură de către fiii oamenilor, dar va străluci mereu în ochii sfinţilor şi ai îngerilor, din veşnicie în veşnicie.

MEDITATII CH. SPURGEON (VOL. 1)