În mijlocul unei multimi de lucruri marunte



… prin multa rabdare, in incercari, in nevoi, in stramtorari. (2 Corinteni 6:4)

Este nevoie de harul Celui Atotputernic pentru a face pasul urmator atunci cand nu ai nici viziune, nici cine sa te priveasca – pasul urmator in devotamentul fata de El, pasul urmator in studiu, in citire, in indatoririle casnice; pasul urmator pentru a-ti face datoria, atunci cand nu ai nici o viziune din partea lui Dumnezeu, nici un entuziasm si nici un spectator. Pentru a face acel pas este nevoie de mult mai mult har de la Dumnezeu, de o apelare mult mai constienta la El, decat este nevoie pentru a predica Evanghelia. Fiecare crestin trebuie sa se faca partas la ceea ce a fost esenta Intruparii; trebuie sa aduca lucrurile jos, in realitatea ce tine de carne si sange, si sa le experimenteze. Ne pierdem interesul si ne clatinam atunci cand nu exista nici o viziune, nici o incurajare, ci doar rutina vietii zilnice, cu indatoririle ei banale. La urma, ceea ce conteaza cel mai mult pentru Dumnezeu si pentru oameni este lucrarea perseverenta, continua, in anonimat, iar singurul mod de a duce o viata de biruinta este acela de a trai privind la Dumnezeu. Cere-i lui Dumnezeu sa pastreze ochii duhului tau deschisi spre Hristos cel Inviat si atunci va fi imposibil ca munca de rand sa te descurajeze. Pazeste-te intotdeauna de micimea si meschinaria gandirii aducandu-ti aminte de capitolul 13 din Evanghelia dupa Ioan.

Oswald Chambers – Totul pentru gloria Lui

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *