„Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om.“  – Psalmul 118:8

Fără îndoială, cititorul a fost ispitit de multe ori să-şi pună nădejdea în lucrurile care se văd, în loc să se încreadă în Dumnezeul invizibil. Creştinii caută adesea sfat şi ajutor la oameni şi distrug nobila simplitate a relaţiei lor cu Dumnezeu. Oare rugăciunea aceasta de seară este citită de un copil al lui Dumnezeu chinuit de griji pământeşti? Dacă da, voi discuta puţin cu el.

Spui că te încrezi în Isus, şi numai în Isus, pentru mântuire. Atunci de ce eşti tulburat? „Fiindcă am multe griji”, vei răspunde tu. Nu este scris „încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului” (Psalmi 55:22)? Nu spune Scriptura „nu vă îngrijoraţi de nimic ci, în orice lucru, aduce-ţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni si cereri, cu mulţumiri” (Filipeni 4:6)? Nu poţi să te încrezi în Dumnezeu pentru nevoile tale materiale? „O, aş vrea să pot”, îmi spui tu. Dacă nu poţi să te încrezi în Dumnezeu pentru nevoile pământeşti, cum îndrăzneşti să te încrezi în El pentru cele spirituale? Poţi să crezi că îţi va mântui sufletul şi nu poţi crede că îţi va da câteva binecuvântări? Nu este Dumnezeu îndestulător pentru nevoile tale, sau capacităţile Sale sunt prea limitate? Ai nevoie de alt ochi în afară de Cel care vede orice? Este inima Lui slăbită? A obosit braţul Său? Dacă este aşa, caută-ţi alt Dumnezeu; dar dacă El este infinit, atotputernic, credincios, adevărat şi înţelept, de ce-ţi pierzi timpul căutând un altul? De ce străbaţi pământul în căutarea unei alte temelii, când Dumnezeu este destul de puternic ca să tină orice greutate pe care ai putea-o tu clădi?

Creştine, cum nu se amestecă vinul cu apa, aşa nu se amestecă aurul credinţei cu arama încrederii omeneşti. Aşteaptă-L pe Dumnezeu, şi pune-ţi nădejdea în El. Nu dori curcubetele lui Iona, încrede-te în Dumnezeul lui Iona. Lasă-i pe nebuni să aleagă temelia nisipoasă a încrederii în oameni, iar tu clădeşte pe Stânca Veacurilor, ca unul care vede furtuna.