Sari la bara de unelte

Îndrăzniți!



 

“Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare. Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi, de frică, au ţipat.
Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!”
„Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.”
„Vino!”, i-a zis Isus.
Petru s-a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.
Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”
Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”
Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul.
Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” (Matei 14: 25-33)

Îmi place de Petru, a fost cel mai îndrăzneț dintre toți ucenicii, a avut curaj, a avut curajul să iasă din barca confortului, a siguranței și să experimenteze minunile lui Dumnezeu, cât timp, ceilalți au rămas în barcă, tot în mijlocul furtunii. Nu L-au recunoscut pe Isus, doar Petru a fost cel care a vrut dovezi că este El cu adevărat, iar ei, s-au mulțumit doar cu admirația de pe margine.
Petru, L-a pus la încercare pe Dumnezeu, a cerut un lucru mare, supranatural, a cerut sa meargă la Isus, pe apă, nu cu vâsla, a cerut practic curaj sa înfrunte valurile, cu Dumnezeu alături. Și a avut un start bun, imposibilul s-a facut posibil, căci “ toate lucrurile sunt cu putință la Dumnezeu”, s-au sfâșiat legile fizicii,a naturii, și a început să se apropie către Cel care îl aștepta, și totul a mers bine, și a uitat că este în mijlocul valurilor, în mijlocul furtunii, pentru că a avut privirea ațintită la Isus, L-a avut necurmat in fața ochilor, și când avem privirea îndrepatata la El, uităm de furtunile din jurul nostru și din interiorul nostru. Dar ceva trebuia să se întample, căci suntem oameni, suntem puțin credicioși și vederea noastră nu e bine focalizată adesea, și Petru s-a trezit din visul credinței și s-a întors în crunta realitate, și-a dat seama că este înconjurat de valuri, că umblâd pe apă începe să devină umed, că vântul bate și asupra lui, că dimensiunile valurilor sunt crescendo și parcă toate îl au ca țintă, și se uită la sine însusi, și se vede mic, se pierde, îl apucă teama și ÎN ACEA CLIPĂ începe să se scufunde…
Gata cu minunile! Bine ai venit in realitate!
Cuprins de teamă, stigă către Domnul, iar El ÎNDATĂ l-a prins de mână și l-a salvat!
Umblarea cu Dumnezeu înseamnă umblarea pe ape, chiar daca afară e furtună! Dacă umbli cu Isus nu înseamnă că apele vor fi calme, din contră, dar El, da, El te poate face să treci peste ele , cu O SINGURĂ CONDIȚIE : să ai privirea ațintită la EL, nu la valuri, nu la vânt, la El!
Concluzie:
Valurile și furtunile sunt diferite pentru fiecare dintre noi, pentru unii noul virus, despre care unii fac glume, până în clipa în care nu devine ceva personal, sau alții intră în extrema panicii și uită de ei înșiși, căci oameni suntem în fond; pentru alții… speranțe spulberate, necredința, confortul, “ e bine și așa”, lipsa pasiunii și a focului din viața noastră, nu ardem pentru ceva mai mult, nu căutăm, nu întrebăm, căci nu are rost, Dumnezeu tace… Petru nu s-a mulțumit cu puțin din partea lui Dumnezeu, căci știa că nimic nu este prea greu pentru El, ci L-a rugat sa facă imposibilul, căci atunci va ști că El este Cine Este : „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”.
Poate ai fost dezamagit de Dumnezeu pentru că nu ți-a dat ceva ce iți doreai atât de mult sau nu ți-a răspuns la o rugăciune așa cum ți-ai dorit tu, poate te-ai obișnuit să stai în barcă și să admiri viețile altora fără să fi vrut și tu o bucățică din minunile Lui. Poate te-ai obișnuit să renunți când vin greutățile și toate sunt împotriva ta, poate…poate Dumnezeu iți poruncește și ție astăzi să ieși din barca necredinței, a renunțării și să îți recanalizezi direcția privirii la Isus, iar apoi vei umbla pe mare, și nimic din ce se întamplă în jur nu va mai conta, căci deja ai tot ce-ți trebuie, chiar și când nu mai ai nimic!
Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!”
Alegerea ne aparține, vâsla sau valurile…
Mai înceracă odată, dar de astă-dată, cu Dumnezeu…

 

Autor: Andrea Kalapács

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

New Report

Close