Rugându-ne cum lumea nu a cunoscut vreodată



Odată am auzit pe un misionar vorbind despre mari treziri care au loc pretutindeni în lume. Era clar că în fiecare caz, „duhul de rugăciune” este legat de ultimul seceriș. În Vietnam, Siberia, zona Amazonului, Africa, oamenii lui Dumnezeu se roagă cu foc și fervoare — plângând și strigând la Dumnezeu, căutând fața Lui, ocupându-se de păcat și întorcându-se la neprihănire.

Nu poți fabrica acest soi de înclinație spre rugăciune; este rezultatul duhului de cerere. Am cerut să aibă loc câteva săptămâni de rugăciune la biserica Times Square și am experimentat un pic gustul acestei revărsări a Duhului. Într-adevăr, există o măsură a focului și a sârguinței în rugăciune peste tot în această națiune, dar nu am experimentat revărsarea duhului de rugăciune încă.

Dumnezeu îmi arată că până și dorința și înclinația pentru a ne ruga trebuie să vină de la Duhul Sfânt. Răspunsul se găsește în Zaharia 10:1: „Cereţi de la Domnul ploaie, ploaie de primăvară! Domnul scoate fulgerele şi vă trimite o ploaie îmbelşugată pentru toată verdeaţa de pe câmp” (Zaharia 10:1).

Trebuie să cerem de la Domnul duhul de rugăciune! El ne spune în Zaharia: „Cereți și vă voi da această sarcină din cer. Dar mai întâi trebuie să o căutați de la Mine.”

Este vremea să începem să cerem Domnului: „Oh, Doamne, toarnă Duhul Tău cel Sfânt peste mine ca să pot învăța să mă rog! Deschide fântâna și permite-mi să fiu parte a secerișului Tău de pe urmă!”

Odată ce duhul Său de rugăciune se revarsă precum o ploaie peste tine, te vei trezi rugându-te pentru sfințenie, evlavie, puritate. Vei mijloci pentru cei dragi ai tăi pierduți și vei plânge pentru o lume care se află pe moarte. Dar tu trebuie să Îi ceri Duhului Sfânt să realizeze aceasta în tine — apoi să te încrezi în El!

Devoțional AlfaOmega

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *